Capuse

Capusele sunt paraziti ce transmit numeroase boli periculoase cauzate de virusuri, bacterii, protozoare si rickettsii. Bolile cele mai frecvent diagnosticate la caini sunt borelioze, ehrlichioze, anaplasmoze, babesioze si altele. Atat la oameni cat si la animale se intalnesc aceleasi tipuri de capuse, in consecinta si oamenii se pot imbolnavi in urma infestarii cu capuse.

Bolile transmise de capuse sunt severe si necesita tratament de lunga durata. Atat la animale cat si la oameni, aceste boli pot determina modificare ireversibile ale organismului sau chiar moarte.

Capusele fac parte dintre acarieni. Difera fata de alti acarieni prin marime si prin aparatul specializat, care este localizat pe partea bucala laterala si este adaptat pentru a suge sange. Marimea capuselor difera intre 1 si 30 mm, depinzand si de saturatia cu sange.

Doar femelele se hranesc cu sange, in timp ce masculii paraziteaza gazdele pentru a gasi femele de imperechere. Membrele anterioare prezinta chemo- si mecanoreceptori, pentru a detecta miscarea, compozitia chimica si temperatura. Astfel, capusele pot localiza o gazda corespunzatoare, de care se ataseaza. Glandele speciale, de langa cavitatea bucala, secreta saliva pe care o elimina printr-un duct. Saliva capuselor contine enzime, anticoagulanti, inhibitori de raspuns imun si un anestezic usor. Parazitarea cu capuse poate fi prevenita prin verificarea cu atentie a blanii/pielii animalului dupa fiecare plimbare in parc si extragerea/indepartarea capuselor, in cazul in care au fost identificate.

Cea mai importanta caracteristica a antiparazitarelor moderne este capacitatea acestora de a distruge capusele atasate, intr-un interval de timp suficient, astfel incat sa nu transmita boli. Borrelia, de exemplu, necesita un timp mediu de transmitere de 48 ore (de la 24 la 72 ore), pentru a ajunge din intestinul capusei in glanda salivara, de unde este transmisa gazdei prin saliva.

Ciclul de dezvoltare al capuselor

In timpul ciclului de viata, capusa femela depune de la cateva sute pana la mii de oua pe sol. Larvele se dezvolta din oua si urca pe firul de iarba. De aici, se ataseaza pe animalele cu care vin in contact, pentru a se hrani cu sange. Apoi se detaseaza si cad in mediul in care urmeaza sa se dezvolte nimfele, care la randul lor au nevoie de sange pentru a ajunge la maturitate. Capusele adulte sunt cele mai rezistente stadii de dezvoltare. Spre deosebire de nimfe si larve, acestea pot supravietui in conditii reduse de umiditate si la temperaturi mai mari si sa urce in iarba si in tufisuri. Odata ajunse pe gazda, se orienteaza spre zonele cu pielea cea mai fina. De aceea, la caini, cele mai multe capuse sunt vazute pe bot, urechi si abdomen. Dupa ce se hraneste cu sange, capusa femela se detaseaza de gazda si depune oua. In acest mod, incepe un nou ciclu de dezvoltare, care dureaza de obicei 1-3 ani.

Razvojni cikel klopov

KRKA